Cum funcționează chorusul
Când mai mulți cântăreți sau violoniști interpretează aceeași partitură, nu sunt niciodată perfect sincronizați. Fiecare e cu câteva milisecunde înainte sau în urmă și puțin mai sus sau mai jos ca înălțime, iar aceste mici diferențe se schimbă continuu. Urechea percepe asta ca pe un sunet plin și strălucitor. Efectul chorus imită acest lucru. Creează una sau mai multe copii întârziate ale sunetului, de obicei cu 15–35 ms în urma originalului, și modifică lent timpul de întârziere al fiecărei copii cu ajutorul unui oscilator de joasă frecvență (LFO). Schimbarea întârzierii modifică ușor și înălțimea sunetului, ceea ce creează tipica unduire fină.
Efectul rulează în browser în timp ce asculți, iar fișierul tău rămâne pe dispozitiv.
Controalele
- Viteză (Rate): cât de repede se mișcă copiile, de obicei între 0,2 și 2 Hz. Vitezele mici sună bogat, cele mari sună ca un vibrato.
- Adâncime (Depth): cât de mult variază timpul de întârziere. O adâncime mai mare înseamnă mai multă variație de înălțime și un efect mai puternic.
- Mix: echilibrul dintre sunetul original și copiile chorus. Un interval obișnuit este 30–50%.
Unde sună bine chorusul
| Sursă | Setare recomandată | Rezultat |
|---|---|---|
| Chitară electrică clean | viteză mică, adâncime medie | clasicul sunet strălucitor din anii ’80 |
| Chitară acustică | viteză mică, adâncime mică, mix mic | mai lată, ca o chitară cu 12 corzi |
| Voci de fundal | viteză mică, adâncime mică | sună ca mai mulți cântăreți |
| Pad-uri și corzi sintetice | viteză medie, adâncime mare | textură largă, în mișcare |
| Bas | mix foarte mic | puțină mișcare; prea mult slăbește basul |
Un scurt istoric
Chorusul a devenit popular la sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, când au apărut unitățile electronice compacte de chorus pentru chitară și clape. Chitara limpede și strălucitoare din mare parte din muzica pop și rock a anilor ’80 și sintetizatoarele largi de corzi din acea perioadă înseamnă în mare parte chorus. Înainte, efectul se obținea înregistrând aceeași partitură de două sau trei ori, metodă folosită și azi pentru ca vocile să sune mai ample. Efectul chorus oferă un rezultat asemănător dintr-o singură înregistrare, în câteva secunde.
Sfaturi
- Setează mai întâi viteza, apoi adâncimea. O viteză mică cu o adâncime redusă este aproape întotdeauna un punct de plecare sigur; crește adâncimea până auzi mișcarea, apoi dă-o puțin înapoi.
- Compară des cu originalul. Un chorus bun se observă adesea abia când îl oprești și sunetul pare brusc mic.
- Folosește mai puțin chorus pe vocea principală decât pe vocile de fundal. Prea mult face vocea să sune falsă.
- Chorusul sună cel mai larg în stereo. Ascultă la căști sau pe două boxe când îl reglezi.
- Pentru un efect mai puternic, de baleiaj, cu un caracter metalic, încearcă flangerul, care folosește întârzieri mai scurte și feedback.
- Combină chorusul cu puțină reverberație pentru un sunet de vis sau creează un lanț pe pagina de efecte.