Fără pierderi, dar nu un original mai bun
FLAC este un format fără pierderi: stochează sunetul exact, ca WAV, dar într-un fișier mai mic. Când convertești OGG în FLAC, semnalul Vorbis sau Opus decodat este salvat perfect, fără să se mai elimine nimic. Totuși, FLAC-ul rezultat este o copie fără pierderi a unui fișier cu pierderi. Nu poate suna mai bine decât OGG-ul din care provine, iar un FLAC obținut astfel nu este la fel cu un FLAC extras de pe un CD.
Motive bune să o faci oricum
- Intenționezi să editezi sunetul de mai multe ori și nu vrei ca fiecare salvare să adauge noi degradări de compresie.
- Playerul, samplerul sau sistemul tău de arhivare acceptă FLAC, dar nu OGG.
- Vrei ca toate fișierele dintr-un proiect să fie în același format fără pierderi, astfel încât conversiile ulterioare să pornească de la aceeași bază.
Dacă vrei doar să asculți, păstrează OGG-ul. Este mai mic și sună la fel.
Dimensiunea fișierului și setările
Un fișier OGG Vorbis de 160 kbps ocupă aproximativ 1,2 MB pe minut. Versiunea FLAC va necesita de obicei 5–7 MB pe minut, deoarece FLAC trebuie să păstreze fiecare eșantion al semnalului decodat, inclusiv micile artefacte ale codecului cu pierderi. Alege 16 biți pentru utilizarea obișnuită; 24 de biți au sens doar dacă vei prelucra intens sunetul. Păstrează frecvența de eșantionare: 44,1 kHz pentru majoritatea fișierelor Vorbis, 48 kHz pentru conținutul Opus.
Etichetele se transferă fără probleme
OGG și FLAC folosesc ambele comentarii Vorbis pentru metadate, așa că titlurile, artiștii, numele albumelor, numerele pieselor și datele se transferă corect. Astfel, FLAC este o alegere practică dacă îți sortezi biblioteca după etichete.
Verifică sursa
Dacă nu ești sigur dacă un fișier FLAC din colecția ta este o extragere reală fără pierderi sau un OGG convertit, deschide-l în analizorul de spectru. Sursele cu pierderi arată adesea o tăiere bruscă peste 16–19 kHz. Pentru a face invers și a crea o copie mică pentru telefon, folosește FLAC în MP3 sau FLAC în OGG.